Superputere

Pot zbura pe distanțe scurte.

La joasă altitudine. 

Până recent 

nici nu consideram asta superputere 

având în vedere că oricum trebuie s-aștept la semafor. 

În ultimul timp însă... 

am realizat cât economisesc la claxonat.

Așa că o să investesc într-un abonament de vânt la rafală.

Să vezi atunci viteză de reacție!

*foto by 77EvL77

dietă

sunt curioasă cum voi dispărea pentru tine.
ca o vară toridă,
ca o alunecare în somn,
ca niste înțepături timide într-un braț de mult amorțit,
ca un război mondial.

sunt curioasă cum îți vei aminti că sunt.
palidă,
vijelioasă,
debusolată, secretă, polară..
comestibilă.
sunt curioasă cât de repede vei vrea să uiți
că am fost cândva
felul tău preferat de gustare.

Dubla 2

S-a luat curentul în paradis.
Cu toții am crezut că-i temporar,
mai ales eu.
Am rămas așa, în întuneric, cu ochii deschiși fixați pe întrerupător.
Vreo două luni.
Restul de opt, m-am întrebat dacă și la tine e beznă,
dacă îți merge reșoul,
dacă ți-ai cumpărat în sfârșit mânuși, pe frigul ăla,
și un set nou de cuțite
în locul celor atât de obișnuite să-ți înjunghie zilnic așteptările.
Acum învăț iar să clipesc.
Și sădesc lămpi solare pe linia de frontieră cu actualul ținut gazdă.
Nu vreau să las din nou paradisul
jefuit de lumină.

noi două

plouă.
pășesc afară din mine
pe aleile cu atei.
afară din captușeala-mi economic compartimentată
și cât mai departe de pretențiile supraponderale de la miezul nopții.
cât mai departe de senzația înțepătoare că sunt atât de greșită în felul meu,
atât de îngustă pe alocuri,
și indiscutabil decalată ca voltaj pentru orice fel de energii alternative.
pe ploaie alunec spre lumea erodată
a tot ce era cât pe ce să fiu
și toate epavele făpturilor în care n-am pășit încă
mă strigă răgușite
pe nume de stele demult explodate,
și-ntind spre mine brațe
prevăzute cu strângeri la piept sufocante.
rostesc cadențat tot ce știu despre mine
din auzite
și îmi promit biserici construite în cinstea mea
din nu-știu-ce fonduri structurale.
ce chestie!
    
plouă.
uitasem cum uneori în ploaie mă simt scurtcircuit...
pășesc înapoi în mine
și mă găsesc încruntată,
așteptându-mă:
„nu mai veneai odată?! mi s-a făcut foame.”

*foto by Larchick 

perne cu memorie (II)

De la o vreme, pe sub perne stă la pândă un singur tip de monstru:
îmbrățișarea ta torențială.

*foto by Rebeca Cygnus

perne cu memorie (I)

De la o vreme,
mi-adorm pernele
citind în ochii tăi închiși
povești cu zâne.

*foto by Sarahannloreth

Smartphone

Scuze că n-am răspuns când ai sunat.
Eram murdară pe mâini..
îmi aranjam în ordine alfabetică.. dilemele.